CLAUDICAȚIA INTERMITENTĂ: O FORMĂ DE MANIFESTARE A BOLII ARTERIALE PERIFERICE

hopkinsmedicine.org

Claudicația intermitentă este definită ca durere cu caracter de crampă musculară sau, uneori, de arsură, care apare la nivelul membrelor inferioare la mers și dispare în repaus, generată fiind de circulația deficitară a sângelui în arterele membrelor inferioare. Cu toate acestea, unii oameni se plâng numai de slăbiciune la nivelul membrelor inferioare în timpul mersului sau prezintă o senzație de "oboseală" la nivelul feselor. Claudicația intermitentă poate să apară la nivelul unuia sau al ambelor membre inferioare și de multe ori se agravează în timp.

Durerea este efectul limitării aportului de oxigen necesar mușchilor membrului inferior, mecanism care se exacerbează cu ocazia exercițiului fizic. Claudicația intermitentă se datorează, de regulă, îngustării sau ocluziei complete a arterelor din cauza aterosclerozei. Ea afectează 1-2% din populația sub 60 de ani, 3-4% dintre persoanele cu vârsta între 60 și 70 de ani și peste 5% dintre persoanele de peste 70 de ani. Factorii de risc ai aterosclerozei pot fi neinfluențabili: vârsta avansată, sexul masculin, predispoziţia genetică sau influenţabili: dislipidemia, fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, obezitatea, sedentarismul și anumiți factori psihosociali.

La apariția claudicației, se recomandă solicitarea unui consult de chirurgie vasculară, în vederea efectuării unui examen clinic, centrat pe evaluarea pulsurilor la nivelul membrelor inferioare. Testele de diagnostic includ măsurarea comparativă a presiunii arteriale la nivelul brațelor și picioarelor utilizând un dispozitiv sono Doppler, cu calcularea indicelui gleznă-braț, reprezentând raportul dintre presiunea decelată la nivelul picioarelor și cea obținută la brațe.

Tratamentul inițial al claudicației intermitente este, de regulă, conservator. Administrarea unui tratament medicamentos specific, exercițiile de mers și renunțarea la fumat, pot ameliora semnificativ simptomatologia, prin creșterea aportului sangvin periferic.

În cazul unei claudicații de severitate crescută sau dacă tratamentul conservator este ineficient, se impune efectuarea unei investigații angioCT vizând aorta abdominală și axele arteriale ale membrelor inferioare bilateral, cu stabilirea indicației de revascularizare a membrului inferior afectat, fie prin intervenție chirurgicală clasică (spre exemplu, bypass-ul arterial) fie pe cale endovasculară (angioplastia cu balon, cu sau fără montare de stent). Opțiunea terapeutică depinde de localizarea și severitatea leziunii arteriale, dar și de statusul medical subiacent al pacientului.